De ce un Summit despre Procrastinare?

Asta a fost întrebat Zoltan la un moment dat, într-o discuție cu unul dintre invitații de la Summitul despre Procrastinare de anul trecut. M-a luat prin surprindere întrebarea, pentru că eram concentrată să înregistrez informațiile spuse de Tiberiu Moisă, director general al Băncii Transilvania, invitatul de care spuneam.

De ce atâtea interviuri? De ce s-a creat Summitul până la urmă?

Atâția oameni invitați care și-au spus povestea. Și ce povești!

Răspunsul este simplu. Pentru a oferi strategii și mindset-uri; metode și pași; obstacole și reușite.

Cui? Nouă, celor care vrem să știm cum să facem ce contează pentru noi. Celor care vor să învețe și să și acționeze.

Fiecare invitat și-a expus călătoria propriului vis. Au împărtășit-o fără să o înfrumusețeze, fără să ”taie” momentele de ”nu mai pot”, ”nu am chef”, ”nu știu” sau chiar ”renunț”. ”Ăsta sunt”, afirmă.

Da, au recunoscut că sunt...oameni. Că au limite, că nu știu uneori cum să procedeze, că a fost un drum lung și greu. Obositor, solicitant, epuizant în anumite momente.

Nu a spus niciun invitat că i-a fost simplu. Absolut niciunul. S-au confruntat cu deznădejdea, cu lipsa de chef, cu necredința, cu teama. Și totuși, nu s-au lăsat. Au continuat. Nu s-au oprit. Poate doar să se odihnească puțin. Să reflecteze.

Fiecare poveste de la Summit are un povestitor unic. Călătoria sa este unică. Așa cum suntem fiecare dintre noi: ”irepetabili”. Și fiecare relatare pe care o asculți îți prezintă un anumit fel de a gândi, o strategie, un mod de a vedea viața. Și îți oferă și frumusețea călătoriei în sine, cu reușitele, bucuriile, satisfacția și recunoștința care vine la pachet.

Și toate aceste povești sunt pentru tine. 

Mai ții minte basmele copilăriei? Cum personajul principal înzestrat cu calități deosebite trebuia să treacă de anumite obstacole pentru a primi recompensa visată? Fie că era vorba de jumătate din împărăție, de a se însura cu fiica împăratului sau de a primi ”tinerețe fără bătrânețe?”

Și cum trecea printr-un proces de maturizare, creând relații de prietenie autentică, învățând să asculte, să se adapteze și să gasească soluții? Sigur mai ții minte :).

Cred că e evident faptul că în fiecare basm este vorba de ”un ceva pentru ceva”. Un preț de plătit de către personajul principal. Ce ne învață aceste povești? Și aceste basme ale eroilor din secolul XXI, prezenți la Summit? Că nu există călătorie fără provocări, fără eforturi personale, fără curajul de a acționa și a face schimbări, dar mai ales de disponibilitatea de a plăti prețul.

Și ne mai învață ceva. Ceva important: ”în momentele grele, conectarea cu ceilalți este esențială. Când cazi și ai probleme, rămâi în contact cu ceilalți. Nu fugi! ”(Zoltan Veres).

Da, conectarea dintre noi, oamenii, este importantă. Cei din jurul nostru sunt importanți. Precum personajul principal din basmele copilăriei, care are în juru-i ființe ce îl ajută cu sfaturi și strategii pentru a reuși să își atingă țelul, și noi avem ”înțelepții” noștri: familie, prieteni, mentori și ghizi.

Aș putea lungi ”povestea”, dar nu o voi face. Ceea ce vreau să fac este să te invit să îi asculți, să te hrănești din basmele lor, din provocările și reușitele lor. Să te lași inspirat/ă de călătoriile acestor oameni minunați care ”nu s-au lăsat”; nici pe ei și nici visele lor.

Ascultă-i acum și aici: https://www.faceconteaza.ro/summitul-despre-procrastinare