Ia-o ca pe o aventură!

Auzi ceva și faci ochii mari. Ți s-a întâmplat? Și mie. 🙂

Și nu doar faptul că auzi pe cineva că spune ceva anume. Ci starea cu care o face te determină să acorzi atenție acelui om și acelor cuvinte. El pune ceva în cuvintele sale. Le îmbracă cu un adevăr trăit și experimentat.

Și în asta am încredere. În ceea ce un om experimentează, gustă și simte. Ăsta e adevărul pentru mine. Că de citit pot și eu. Am și eu propriile mele ”scripturi”. Și dacă aud pe unul sau una că începe să recite ”poezii” auzite de la alții, dau ochii peste cap și spun: ”încă un «înțelept» care vrea să vândă experiența altuia.”

Să ai încredere în stări. Să le cauți la cel/cea care îți vorbește. Să cauți nu doar povestitorul, ci și personajul principal în povestea care îți este ”vândută”. Dacă e unul și același, e ok. Dacă nu, îndepărtează-te cât mai repede. Chemi un taxi și spui: ” N-am timp decât de autenticitate.”

Asta am găsit la Cornelia Ștețco. Am ascultat-o și pe ea la Summitul despre Procrastinare, ediția din 2021. La Cornelia am auzit expresia ”să o iau ca pe o aventură.” M-a inspirat. Pentru ea, viața și drumul ei chiar sunt aventuri. Și simte asta. Se bucură. Are și provocări și frici. Și le întâmpină, le privește în față și reușește cumva să le depășească.

Eu zic că e curaj aici. Să spui că trebuie să iei viața cu tot ce vine spre tine ca pe o aventură, cred că e curaj. Și doar un om care a experimentat teama și nu s-a lăsat dominat de ea, poate ști cum se simte curajul. Și l-a ales. A ales să își înfrunte fricile.

Cât despre provocări, știm că sunt normale în viață. Și doar ele te fac să crești. Să înveți. Să evoluezi. Din nou, dacă alegi asta. Pentru că poți alege contrariul. Te poți lăsa doborât de propriile stări. Sau, spune Cornelia, poți să ai curaj să faci acele schimbări.

Să ai curaj...

Toți vrem ceva. Să facem. Să obținem. Să creăm. Uneori, pe drum, ne este teamă. Alteori uităm să ne bucurăm. Și nu mă refer la a țopăi ca bezmeticul în fața proiectelor, a planșelor sau în fața celor cu care interacționăm și colaborăm. Deși, n-ar fi rău un asemenea entuziasm. Măcar din când în când.🙂

Dar, uităm. Că e propria aventură.

Și tu o ai pe a ta. Sigur ai și tu planurile tale. Ai un vis la care te gândești zilnic poate. Și ți-e teamă. Nu ai încredere că poți. Te gândești că nu ai resurse. Nu crezi că ești suficient de inteligent/ă pentru a reuși.

Și, dacă nu încerci, nici nu vei ști vreodată. Corect?

E mai nasol să trăiești cu regretul decât cu eșecul. Când am auzit asta, mi-au trecut fiori reci, ca gheața, pe șira spinării. Am simțit greutatea acelui regret, ca un bolovan căzut peste mine. Se pare că doare mai tare regretul decât eșecul.

Și unii știu asta. De asta aleg să acționeze în ciuda fricilor, a limitărilor, a provocărilor care uneori par a nu se mai opri. Și ei continuă. Și găsesc și mulțumire în asta. Că sunt deasupra și acționează în direcția visului lor. Cu vântul bătând din față. Dar ce contează?

Doar e o aventură. Și unele voci ne aduc aminte că acel curaj îl avem fiecare dintre noi. Uite așa oameni ar trebui să ai tu pe lângă tine. Care să îți amintească că poți. Că ai ”carămizile” din care tu poți crea ceea ce îți dorești. E fain să ai oameni în viața ta care să știe cum ești ”în varianta ta bună”. Și să evidențieze asta. Să îți aducă aminte. Că sunt prieteni, familie, mentori, să îi ai lângă tine. Propriile tale ”remindere” umane.

Obiective, planuri, scopuri, vise? Liste, schițe, program? Provocări, frici, schimbări? Fiori pe șira spinării? 🙂 Face parte din aventură. Toate fac parte. Dar am uitat asta. Și Cornelia mi-a adus aminte. Și starea ei m-a inspirat mai mult decât au făcut-o cuvintele rostite.

Dacă a reușit să își creeze visul, chiar dacă nu e complet încă, înseamnă că atitudinea ei în fața vieții a ajutat-o. Aceea de a vedea totul ca pe a aventură. Și de a nu uita să te bucuri. Să simți mulțumire. Să zâmbești din când în când.

Aventură. E cuvântul săptămânii, clar. E o schimbare de perspectivă asupra drumului tău. Asupra a ceea ce înseamnă viață. Viața ta. Nu ar fi fain să poți simți asta?

Imaginează-ți câte ai putea face cu o asemenea atitudine. Aceea de ”a o lua ca pe-o aventură.”

Merită să te gândești puțin la asta, nu?

🙂

Dacă vrei să o asculți și tu pe Cornelia, o găsești aici.